Având în vedere declarația Președintelui României din data 14.03.2020 prin care acesta și-a anunțat intenția de a decreta stare de urgență la începutul săptămânii viitoare, urmează prezentarea bazei legale în temeiul căreia o asemenea acțiune poate avea loc. Prevederile ce reglementează starea de urgență se regăsesc în Constituția României și în ordonanțe de urgență ale Guvernului Romaniei.
Prevederi relevante conținute de Constituție
Art. 27 Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără invoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații: […]
c) apărarea securității naționale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii;
Art. 34. Dreptul la ocrotirea sănătății
(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice.
Art. 53. Restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertăți
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Art. 73. Categorii de legi. […] (3) Prin lege organică se reglementează: […]
g) regimul stării de asediu și al stării de urgență;
Articolul 93. Măsuri excepționale.
(1) Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară ori în unele unități administrativ-teritoriale și solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.
Prevederi conținute de Ordonanța de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență.
Art. 1. Starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea unor dezastre.
Art. 3. Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicate pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în următoarele situații:
a) Existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;
b) Iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înălturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Art. 32. Pe durata stării de asediu și a stării de urgență, sunt interzise:
a) Limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
b) Tortura și pedepsele ori tratamentele inumane ori degradante;
c) Condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;
d) Restrângerea accesului liber la justiție.
Art. 4. Pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale poate fi restrâns, cu excepția drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăzute la art. 32, numai în măsura în care situația o cere și cu respectarea art. 53 din Constituție.
Art. 5. Starea de asediu se poate institui pe o perioadă de cel mult 60 de zile, iar starea de urgență, pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
Art. 7. (1) La instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice centrale de specialitate și ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare și a altor autorități publice, prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau de urgență.
Art. 10. Starea de asediu sau starea de urgență se instituie de Președintele României prin decret, contrasemnat de primul-ministru și publicat de îndată în Monitorul Oficial al României.
Art. 12. În cel mult 5 zile de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, Președintele României solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate.
Art. 14. Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență trebuie să prevadă următoarele:
a) Motivele care au impus instituirea stării;
b) Zona în care se instituie;
c) Perioada pentru care se instituie; c1) măsurile de primă urgență care urmează a fi luate;
d) Drepturile și libertățile fundamentale al căror exercțiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale art. 4 din prezenta ordonanță de urgență;
e) Autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului și competențele acestora;
f) Alte prevederi, dacă se consideră necesare.
Art. 18.
(1) În cazul instituirii stării de urgență în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administrației și Internelor.
(2) În conditiile alin (1), Poliția Comunitară poate fi militarizată, în totalitate sau numai în anumite unități administrativ-teritoriale, desfășurându-și activitatea în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
(3) În cazul prevazut la art. 3 lit. a), Ministerul Apărării Naționale sprijină forțele Ministerului Administrației și Internelor, la cererea acestuia, în baza aprobării Consiliului Suprem de Apărare al Țării, în limitele și în condițiile stabilite de acesta.
Art. 19. Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. b), gestionarea măsurilor dispuse revine Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență, sub conducerea nemijlocită a ministrului administrațiilor și internelor și în coordonarea primului-ministru.
Art. 20. […] autoritățile militare, precum și celelalte autorități publice prevăzute la art. 7 alin (1) au următoarele atribuții și răspunderi: […]
c) să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație;
d) să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun;
e) să efectueze razii;
f) să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau a marșurilor;
g) să evacueze din zona supusa regimului stării de asediu sau de urgență persoanele a căror prezență nu se justifică;
e) să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora;
j) să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuție a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
k) să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune;
m) să dispună raționalizarea alimentelor și a altor produse de strictă necesitate;
o) să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute;
Art. 26
(1) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. a), se pot dispune următoarele:
a) Aplicarea planurilor aprobate, conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență si ale decretului de instituire;
b) Organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
c) Închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa;
d) Rechiziționarea de bunuri, conform legii.
Prevederi conținute de Ordonanța de Urgență nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență
Potrivit Art. 1:
(1) Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, denumit în continuare Sistem Național, se înființează, se organizează și funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate.
(2) Sistemul național este organizat de autoritățile administrației publice și se compune dintr-o rețea de organisme, organe și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe niveluri sau domenii de competență, care dispun de infrastructura și de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.
Potrivit Art. 4:
(1) Pe durata situațiilor de urgență sau a stărilor potențial generatoare de situații de urgență se întreprind, în condițiile legii, după caz, acțiuni și măsuri pentru:
a) Avertizarea populației, instituțiilor și agenților economici din zonele de pericol;
b) Declararea stării de alertă în cazul iminenței amenințării sau producerii situației de urgență;
c) Punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de protecție specifice tipurilor de risc și, după caz, hotărârea evacuării din zona afectată sau parțial afectată;
d) Intervenția operativă cu forțe și miloace special constituite, în funcție de situație, pentru limitarea și înlăturarea efectelor negative;
e) Acordarea de ajutoare de urgență;
f) Instituirea regimului stării de urgență, în condițiile prevăzute de art. 93 din Constituția României, republicată;
g) Solicitarea sau acordarea de asistență internațională;
h) Acordarea de despăgubiri persoanelor juridice și fizice;
i) Alte măsuri prevăzute de lege.
(2) Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forță majoră. […]
Potrivit Art. 81:
(1) În vederea planificării strategice, a monitorizării permanente și evaluării factorilor de risc, amenințărilor și vulnerabilităților, precum și pentru coordonarea gestionării situațiilor de urgență determinate de tipurile de risc stabilite prin hotărâre a Guvernului, se constituie și funcționează Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, denumit în continuare Comitetul național, sub conducerea viceprim-ministrului pentru securitate națională, în calitate de președinte.
(2) Vicepreședintele Comitetului național pentru situații speciale de urgență este ministrul afacerilor interne.
(3) Comitetul național este un organism interministerial format din miniștri și conducători ai instituțiilor publice centrale, în funcție de tipurile de risc gestionate sau funcțiile de sprijin repartizate în competență în cadrul Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență.
(4) Suportul decizional al Comitetului național pentru situații speciale de urgență se asigură prin Centrul operațional de comandă al Guvernului, care are în compunere experți și specialiști din cadrul componentelor Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgență și subordonează operațional toate centrele operative și operaționale constituite la nivel central și local.
(5)Departamentul pentru Situații de Urgență, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului național.
Potrivit Art. 20, Comitetul național are următoarele atribuții principale:
a) Examinează și propune spre adoptare Guvernului Planul național de asigurare cu resurse umane, materiale și financiare pentru gestionarea situațiilor de urgență;
b) Analizează și supune spre aprobare Guvernului Regulamentul-cadru de organizare, funcționare și dotare a comitetelor, centrelor operaționale și centrelor operative pentru situații de urgență, precum și fluxul informațional-decizional;
c) Declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel național sau la nivelul mai multor județe, coordonează gestionarea situațiilor de urgență și declară încetarea stării de alertă;
d) Hotărăște, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare a planurilor de evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, județene sau a municipiului București;
e) Propune Guvernului, prin ministrul administrației și internelor, instituirea de către Președintele României a “stării de urgență” în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele județene sau al municipiului București, și urmărește îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens;
f) Propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistență umanitaraă internațională în cazul situațiilor de urgență cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență;
g) Coordonează, pe teritoriul național, activitatea forțelor internaționale solicitate pentru rezolvarea situațiilor de urgență, îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor distructive ale dezastrelor, în conformitate cu prevederile legii române;
h) Propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea situațiilor de urgență, inclusiv pentru operaționalizarea Sistemului Național și a structurilor de intervenție în afara frontierei de stat, în cadrul structurilor specializate ale organismelor internaționale cu atribuții în domeniu;
i) Formulează propuneri privind managementul tipurilor de risc, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului;
j) Inițiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situațiilor de urgență și le avizează pe cele elaborate de comitetele ministeriale, județene și al municipiului București;
k) Analizează și supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat a unor produse și bunuri materiale necesare sprijinirii autorităților administrației publice locale și populației afectate de dezastre sau alte situații de urgență;
l) Stabilește modul de cooperare a structurilor Sistemului național cu alte autorități și organisme ale statului român sau internaționale abilitate în managementul stărilor excepționale;
m) Coordonează informarea opiniei publice privind managementul situațiilor de urgență;
n) Îndeplinește orice alte atribuții stabilite potrivit legii.
